vitraliu din catedrala din Chartres
Vitraliile s-au transformat intr-o arta cu adevarat in Evul Mediu, odata cu metamorfozarea lor intr-o forma picturala avand ca principal obiectiv ilustrarea scrierilor narative din Biblie in contextul in care cea mai mare parte a polulatiei acelor vremuri nu stia sa scrie si sa citeasca. Se subintelege ca in aceasta perioada, la fel ca majoritatea formelor de arta existente la acea vreme in partea crestina a lumii, productia de vitralii a fost destinata aproape exclusiv decorarii catedralelor si bisericilor crestine.
Intre secolele X-XIII, contructiile in stil Romanesque(precursor al stilului Gotic) si Gotic timpuriu cereau cantitati importante de sticla care erau incadrate in rame robuste de fier. Catedrala Notre-Dame de Chartres in Franta precum si Catedrala Canterbury din Kent, Anglia sunt printre cele mai cunoscute exponente ale acestei perioade de plin avant al artei vitraliilor.
Pe masura ce arhitectura gotica a evoluat intr-o forma mai complexa si mai ornamentala, dimensiunea ferestrelor a crescut pentru o mai buna iluminare a interioarelor. Complexitatea formelor si modelelor vitraliilor precum si dimensiunile acestora atinge apogeul prin stilul Flamboyant in Europa, iar recordul absolut al dimensiunii este atins prin tehnica stilului perpendicular in Anglia.