Exemplu de vitraliu
Vitraliile sunt compozitii decorative formate din bucati de sticla colorata, dispuse simetric sau asimetric si legate între ele prin retele de plumb si prinse prin tije metalice de sasiul usii sau ferestrei.
Originile vitraliilor se pierd în istorie. Tehnica a fost derivata probabil din fabricarea bijuteriilor si mozaicurilor. Vitraliile, asa cum le cunoastem azi, se pare ca au aparut odata cu construirea bisericilor, cele mai vechi datând din secolul al X-lea. Tehnica vitraliului, în linii mari neschimbata pâna astazi, a fost descrisa de calugarul Teophilus pe la anul 1100.
Stilul gotic, cu biserici din ce în ce mai înalte, dar si mai luminoase, a folosit vitraliile la o scara nemaîntâlnita pâna atunci. Calugarul Abbot Suger de la manastirea St. Denis a reconstruit biserica manastirii, oferindu-ne unul din primele exemple de stil gotic in care vitraliul a jucat un rol definitoriu. În jurnalul sau, tinut pe tot parcursul lucrarilor, si-a exprimat credinta ca lucrurile frumoase ridica omul mai aproape de Dumnezeu.
In secolul al XV-lea, in plin apogeu al goticului, atitudinea fata de vitraliu s-a schimbat, acesta devenind mai mult pictura si mai putin element generator de atmosfera. Culorile au devenit mai pale, figurile reprezentate acopereau adesea întreaga fereastra. Pictura a devenit mai sofisticata, iar noile tehnici descoperite sau redescoperite au permis redarea detaliilor galbene si aurii. Nervurile de plumb acceptate pâna atunci ca necesare si decorative au devenit un “rau necesar”, camuflat cât mai bine prin compozitia desenului.
Renasterea a generat o lunga perioada în care vitraliul a existat doar ca sticla pictata.
Simbolismul original si tehnicile au fost aproape uitate.În aceasta perioada, vitraliul pictat a devenit un accesoriu la moda în locuinte, cladiri publice si biserici. Semnele heraldice realizate în aceasta maniera, pe fond transparent, erau foarte populare în epoca. În secolul XVIII, majoritatea vitraliilor medievale au fost înlocuite cu sticla pictata, iar majoritatea informatiilor despre vitralii a început sa se piarda.
În mijlocul anilor 1800, Anglia a cunoscut o revitalizare a interesului pentru arhitectura gotica. Câtiva istorici amatori si oameni de stiinta au redescoperit tehnicile de lucru si au dezvaluit secretele producerii sticlei colorate. Atelierele de sticlarie au început sa produca versiuni de ferestre în tehnica si stilul medieval. John LaFarge si Louis Comfort Tiffany, doi pictori americani, au inceput sa experimenteze, independent unul de celalalt, încercând sa produca o sticla ce avea capacitatea de a crea efecte vizuale fara a fi pictata. Curând, cei doi au devenit concurenti. LaFarge a creat si brevetat în 1879 sticla opalescenta. Tiffany a dezvoltat si popularizat produsul si curând numele lui a devenit sinonim cu acesta. Folosind taieturi complicate si sticla bogat colorata, dispusa în straturi ce dau un plus de textura si profunzime, cei doi au devenit principalii furnizori atât pentru biserici, cât si pentru resedinte private. Procedeul de utilizare a foliei de cupru ca substitut pentru plumb, i-a permis lui Tiffany crearea de abajururi, bine primite odata cu introducerea iluminatului electric.
Sursa: ro.wikipedia.org